Azi, mai mult ca niciodata, ma mananca degetele sa scriu un pic despre familie. O fi din cauza faptului ca se apropie sarbatorile si se acutizeaza dorul, nici eu nu stiu…

Sincer, cred ca mari tolomaci mai suntem uneori. De ce-om fi asteptat unii din noi pana acum sa fie vreo sarbatoare ca sa ne sarbatorim familia, nu imi dau seama.

Adevarat ca asociem sarbatorile cu mesele in familie, cu cadouri, cu depanari de amintiri, cu glume, cu rasete zdravene, cu pachete “mici” la plecare, dar chiar si asa, adevarul e ca nu avem nevoie de un motiv anume ca sa ne sarbatorim familia. Nu trebuie sa vina Pastele sau Craciunul ca sa fie motiv de sarbatoare, trebuie sa profitam de fiecare moment cu ai nostri, cu care avem o legatura incredibila si unica. Ei sunt confortul nostru in lumea asta plina de incertitudine, ei sunt mereu alaturi de noi, atat la bine, cat si la greu. Ei sunt cei care ne iubesc neconditionat, chiar daca mai avem urcusuri si coborasuri ca na, suntem diferiti si fiecare are personalitatea lui, asteptarile lui si stolul lui de pasarele, ca tot a venit primavara. Ei sunt cei care se bucura din tot sufletul pentru o reusita de-a ta, sunt cei care sunt in stare sa mute muntii si sa mearga pana in panzele albe pentru tine, sunt cei care, daca ar putea, ar lua tot greul asupra lor numai ca tu sa fii bine si ar face asta in fiecare zi, in fiecare minut si in fiecare secunda, nu numai de ziua ta, nu-i asa? Pai si atunci nu-i asa ca nu avem nevoie neaparat de un motiv anume ca sa ne sarbatorim familia?

Apropo de asta, stii care e semnul ca e loc de mai multe sarbatoriri pentru ai tai, din familie?

Cand apare dorul si doare al naibii de tare, cand ti se umezesc ochii numai gandindu-te la casa parinteasca, la gradina cu flori, la mamaie si turtitele facute pe plita, la cafeaua cu mama, la povestile cu tata, la un taifas cu sora sau fratele tau.

Vrem, nu vrem, totul in viata se reduce la timp si la prioritati, iar timpul asta trece repede, mult prea repede. Doamne, ce bine mai era cand eram cu totii adunati in jurul mesei la povesti, cand ii puteai imbratisa din tot sufletul si simteai ca trec prin tine. Acum, unii din noi, oricat de mult ne-am dori, nu putem face asta fata in fata, dar sangele apa nu se face si distanta nu conteaza catusi de putin. Cu atat mai mult devenim constienti ca nu avem nevoie de un motiv anume sa ne sarbatorim familia. Sarbatoreste-o altfel pana una alta, pune mana pe telefon, intreab-o pe mama o reteta chiar daca o stii pe de rost. Profita de tehnologie si priviti-va in ochi, faceti abstractie de ecranul ala de sticla, e prea mare bucuria revederii si asta e tot ce conteaza. Asculta cu inima deschisa, simte cand ai tai au ceva pe suflet, de bine sau nu si alinati-va unii pe altii, pune umarul acolo si spune-le cat de mult ii iubesti, cat de mult conteaza pentru tine, spune-le ca o sa fie bine. Sute, mii si poate zeci de mii de kilometri sunt nimic in comparatie cu legatura unica dintre voi. 

Pentru mine familia e sfanta si nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu se poate compara cu ea. Nu exista zi sa nu scriu sau sa nu vorbesc cu sora-mea. Eu si mami avem „meeting”  pe Zoom de cel putin doua ori pe saptamana, in rest incingem telefonul. Cateodata schimbam cateva vorbe, altadata ne trezim ca trec unul-doua ceasuri. Si ce bine ma mai simt dupa ce ne vorbim amandoua. Cu tati ma chat-uiesc non stop, cateodata vorbim si in paralel, fiecare cu ce-l doare, dar stim noi ce si cum.

Daca as putea, le-as da alor mei luna de pe cer, le-as da ani de la mine, dar trebuie sa fiu realista. Nu pot eu sa opresc trecerea timpului, dar pot sa le dau timp din timpul meu, pot sa le arat zi de zi, indiferent ca e luni, marti sau duminica, ca e ziua lor de nastere sau nu, ca e sau nu vreo sarbatoare, ca eu ii iubesc din tot sufletul meu, ca ii apreciez si ii respect pentru tot ce au facut pentru mine.

Nu o sa o uit niciodata pe mami, cand din primul meu salariu i-am luat un lantisor personalizat cu „Te iubesc, mami!”. Ii radea sufletul de bucurie. Se purta cu el ca si cu un pahar de cristal, aproape ca ar fi fost in stare sa nu il poarte de teama sa nu cumva sa faca ceva si sa il rupa. Pana intr-o zi in care o vad pe a mea pe camera cu lantisorul la gat, mandra toata. Si ii zic: „Ce faci, mamicut? Ai scos cadoul de la naftalina?”- asa mai glumim noi. Si nu mai vad ca o bufneste plansul si-mi zice „ce sa fac daca ma topesc de dorul vostru? Asa esti tot timpul cu mine!”

Viata asta e plina de lectii, lectia mea e ca familia e sfanta si merita tot ce e mai bun sim ai frumos. Fii darnic cu ai tai ori de cate ori e posibil!

Vrei o imbratisare?  Da-o, fie ea si virtual!

Vrei iubire? Arat-o, exprim-o!

Vrei mai mult timp cu ai tai? Fa-o! 

Vrei o vorba buna? Da-o!

Toate aceste lucruri sunt valabile si cand ajungi la casa ta. Nu mai esti copilul de altadata, acum poate esti mama sau tata si ai un copilas sau mai multi, care iti umplu sufletul de bucurie, ajungi sa ii dai dreptate mamei “numai mama sa nu fii” si simti pe pielea ta cat de frumos, implinitor dar si provocator e sa fii parinte. Esti un om de doua ori mai bogat, ai cele mai mari averi: familia de la casa parinteasca si familia ta, cu care esti sub acelasi acoperis. Timpul nu s-o dubla el, dar dragostea, implinirea si bucuria nu se impart intre cele doua, din contra, vin din abundenta, se multiplica, se multiplica si iar se multiplica…

Si daca pe ai tai de la casa parinteasca, care sunt la distanta, nu poti sa-i imbratisezi, sa-i pupi si nu puteti sa stati momentan la aceeasi masa impreuna, poti sa ii sarbatoresti altfel. Poti sa pui mana pe telefon mai des si poti sa le spui mai des ca ii iubesti, poti sa fii alaturi de ei cu o vorba buna, poti sa ii surprinzi si sa le faci din cand in cand cate o bucurie, care va fi cu atat mai mare cu cat nu se asteapta.

Iar pe cei din familia cu care imparti acelasi acoperis, sarbatoreste-i zi de zi, nu lasa sa treaca nici macar o zi fara sa faci asta. Profitati ca sunteti unii langa altii si strangeti-va tare in brate, petreceti timp impreuna la masa. Chiar daca va mai ciondaniti, nu va culcati bosumflati sub nicio forma, distrati-va impreuna, gatiti impreuna, dansati impreuna, glumiti impreuna, surprindeti-va cu mici cadouri pentru ca daca nu voi va cunoasteti cel mai bine si stiti ce v-ar bucura sufletul mai tare si mai tare, atunci cine? 

Cred ca simplitatea momentelor de zi cu zi fac tot deliciul si surprizele fara motiv, indiferent de natura lor, sunt sarea si piperul pentru o familie fericita si implinita, sunt pur si simplu dovezi de iubire.

Pana data viitoare, uite un citat, care mi se pare ca se potriveste perfect atunci cand vorbim de familie, mai ales in vremurile actuale: „Ce poti sa faci pentru a incuraja pacea mondiala? Du-te acasa si iubeste-ti familia”. - Maica Tereza

Te imbratisez virtual!