Nu cred ca e om in lumea asta, care sa nu isi doreasca o familie fericita ca in povestile pe care le ascultam atunci cand eram mici, cu printi si printese care au trait fericiti pana la adanci batraneti sau o familie ca in filmele americane cu familia aia ideala, fericita, cand toti isi gasesc jumatatea, depasesc toate obstacolele, ajung impreuna, e totul lapte si miere, se muta intr-o casa frumoasa, iar dupa cateva secvente, apar si copiii gata crescuti, nici urma de cearcane sau de kilograme in plus si toti sunt zen, totul e roz si avem tot timpul un final fericit.

Si uite asa crestem si ne conturam propriul nostru sistem de valori si asteptari si pornim de la ideea ca familia e o sarbatoare continua ca in povesti sau ca in filme si ca totul o sa fie floare la ureche. Si intre timp ne mai razgandim si avem tot dreptul sa o facem.

De ce spun asta? Pentru ca de fapt, din punctul meu de vedere, viata de familie e in culori, nu e doar rozul in peisaj. Si stii cand stim asta? Cand avem si noi familia noastra. 

Odata ce ne-am mutat la casa noastra (literalmente vorbind, poate bine merci sa fie si o chirie), avem cuibusorul nostru si ne simtim bine in pielea noastra, suntem alaturi de alesul sau aleasa noastra, ce motiv am avea sa nu sarbatorim asta in fiecare zi?

Nu o sa va povestesc acum de party-uri in familie in fiecare zi, dar din cand in cand merita sa rupem ritmul si sa mai facem ceva diferit, sa ne permitem sa copilarim si oricat v-ar fi de drag de pernele voastre si chiar daca se lasa cu curatenie dupa, credeti-ma, un party in pijamale cu tot cu batai cu perne la pachet e binevenit. Bucuria e infinit mai mare decat ce va trebui sa faceti dupa, plus ca si curatenia e mai faina in familie. De la mic la mare, fiecare poate face ceva si o sa fie o experienta de tinut minte.

In acelasi timp, cred ca o familie nu are nevoie doar de lapte si miere (si nu pe principiul “vulpea care nu ajunge la struguri striga ca sunt acrii”), cred ca e vorba de mai mult decat atat. E nevoie de “sare si piper”, e nevoie sa condimentezi relatia cu membrii familiei in fiecare zi. Si nu e mare filozofie. Pana la urma sa iti sarbatoresti familia in fiecare zi nu inseamna sa faci ceva extraordinar, ci mai degraba lucruri atat de normale (unii ar zice banale), dar cu rezultate extraordinare. Ceva cum ar fi:

  • Sa fim noi insine, sa ne simtim in largul nostru acasa si sa lasam, pe cat posibil deoparte, gandurile legate de job sau de orice altceva. Daca “arde” si simtim ca nu ne putem detasa, ajuta enorm de mult sa le spunem asta si lor, alor nostri. Nu au cum sa nu ne inteleaga, doar suntem ai lor si ne iubesc.


  • Sa ne spunem ce avem pe suflet, sa comunicam din toate punctele de vedere, sa stim cand e momentul in care efectiv sa ascultam, sa nu trebuiasca o vorba si sa fie mai mult decat suficient doar sa ne strangem tare in brate. Sa nu facem abstractie de momentele gri, dar mai ales, ar fi pacat sa nu scoatem la iveala si sa vorbim unii cu altii de momentele noastre colorate, de momentele nostre bune. E super fain sa share-uiesti o realizare, e foarte tare sa te trezesti din senin ca celalalt iti spune “te iubesc” sau ca iti multumeste pentru una, alta sau ca te pupa de nu te vezi, nu-i asa? Stiu ca nu ne apar instant aceste idei de comunicare si de relationare. De multe ori, este nevoie sa ne educam, sa le descoperim, sa le asimilam si sa le punem in practica. Dar merita din plin.


  • Sa gatim din cand in cand impreuna. 

Nu trebuie sa fie ceva sofisticat, mai degraba ceva ce e pe placul tuturor. Si, mai important,  fiecare sa poata face ceva, cat de mic. Ca e vorba de o salata, de niste fursecuri sau cornulete, orice am alege, daca ne place tuturor si nu e cu stres in sine gatitul, e perfect.


  • Sa facem miscare impreuna.

Fara pretentii. Stii cum zic? Paturici sau saltelute intinse, muzica antrenanta pe fundal si ii dam bice cu totii. Daca mai si experimentam exercitii impreuna, garantat o sa sa dam si de unele care ni se vor parea caraghioase si de neexecutat. Si nu e sfarsitul lumii daca nu ne iese perfect, in schimb o sa fie amuzant, o sa ne distram si o sa radem fara oprire.


  • Sa ne surprindem ori de cate ori avem ocazia si sa ne cream amintiri frumoase de tipul “Mai tii minte cand…”

O surpriza fara motiv pica bine oricui, iar daca e din partea unui membru al familiei e si mai tare. Ca e un picnic surpriza in mijlocul sufrageriei, ca e o floare culeasa din gradina sau ca e un cadou care i-ar placea lui sau ei, orice am alege, o sa vina la pachet cu multe emotii faine si multe, multe zambete.

Cred ca fiecare relatie se intretine (e valabil acest lucru si pentru relatiile cu membrii familiei noastre) si cred ca ce a inceput frumos are toate sansele sa ramana asa sau sa fie si mai fain, asta daca nu ne bazam strict pe inertie, daca facem tot ceea ce tine de noi ca sa alimentam cu momente de nepretuit familia pe care ne-am ales-o de buna voie si nesiliti de nimeni.

Eu am avut multa vreme restante la timpul petrecut impreuna cu familia si, desi am tanjit dupa el, orice as fi facut (asa mi se parea la vremea aia), nu reuseam sa impac si capra si varza. De fapt si de drept, imi sacrificam timpul alaturi de cei care ma iubesc cel mai mult pentru job si ma amageam ca “doar de data asta”. Pana intr-o zi cand am avut o revelatie dupa o conversatie cu prietena mea. Si ce imi zice a mea? (alta ocupata pana peste cap si cu restante importante): “Stii care e asemanarea intre timp si bani? Avem nevoie de amandoua. Si stii care e diferenta? Bani stii cati ai, timp nu. Bani poti face, timp nu. Eu mi-am facut socoteala si cred ca o sa imi schimb putin prioritatile. E momentul sa investesc “un pic mai foarte mult” in familia mea, e timpul sa imi pun familia pe primul loc si sa o sarbatoresc in fiecare zi, om vedea noi cum, chiar daca acum nu stim de unde sa o apucam. Oricine orice ar zice, familia este cea care merita tot ce e mai bun si mai frumos.” Si o intelegeam perfect. Zici ca vorbeam eu. Ce-mi zisese ea legat de timp si de bani nu era o noutate, dar parca niciodata nu o constientizasem asa mult ca atunci. Mi-a picat fisa si bine mi-a facut, mi-am recuperat cu varf si indesat restantele fata de ai mei.

O data pe saptamana, cu mic, cu mare, noi iesim la plimbare in natura si, daca se intampla vreodata sa nu reusim sa mergem pe afara, ma crezi ca simtim ca lipseste ceva? E un obicei fain, pe care avem de gand sa il pastram. Miercurea e zi de gatit in familie. Si daca de cele mai multe ori ne iese ce avem in cap, nu de putine ori s-a intamplat sa ardem mancarea, sa o piperam prea mult sau efectiv sa nu iasa nimic. Si daca altadata era cu suparare si se cam dusese zenul, asa catinel, am invatat sa nu ne mai suparam din nimicuri si sa facem haz de necaz. Asa si? Am ars o mancare si ne-au concertat burtile pana cand am improvizat noi ceva. Ghici cine are acum amintiri impreuna? Vineri avem seara de film, iar duminica se sarbatoreste in familie, fara exceptie. Pranzul in familie in fiecare duminica ramane traditia noastra, iar dupa-amiaza e binevenita o partida de remi.

Simt ca familia mea este o sarbatoare continua si imi dau seama ca asta nu mi-a picat din cer. Ma bucur ca m-am trezit si abia astept sa vad ce surpriza faina ma paste, “miros” un cadou de la ai mei, dar nu stiu ce e.

Pana data viitoare, iti doresc si tie din tot sufletul sa te bucuri de familia ta in fiecare zi si sa colectionati cat mai multe amintiri faine impreuna! ❤️