Relatiile de prietenie sunt frumoase, frumoase rau, nu degeaba se spune ca prietenii sunt familia pe care ne-o alegem. E valabil si in cazul copiilor care isi aleg prietenii total dezinteresat. Totul incepe cu chimie si cu un partener de joaca si dureaza pana la 7-8 anisori. Apoi perceptia vis-à-vis de prietenie se schimba si in ochii celor mici. Au dorinte, asteptari care se contureaza si se tot schimba odata cu personalitatea lor. La fel si relatiile de prietenie, se schimba si ele. Unele sunt de scurta durata, altele tin o viata. Sunt relatii de prietenie care dureaza din anii copilariei, relatii care cresc vazand cu ochii si devin din ce in ce mai solide pe masura trecerii timpului.


Eu, de exemplu, am trei prietene din vremea gradinitei, din care doua sunt verisoare primare (Mona si Miru). Dincolo de relatia de rudenie, de trecerea timpului si de distanta care ne desparte pe fiecare, am ramas prietene adevarate. Ne sunam cand ne e lumea mai draga sau cand avem si vremuri mai tulburi si nimic nu se compara cu timpul petrecut impreuna. Adevarat ca ne ajuta mult amintirile adunate de-a randul anilor cu “Nu te supara frate”, “Tarile”, “Tara, tara, vrem ostasi”, “De-a v-ati ascunselea” si cate si mai cate. Am avut o prietenie cu de toate, inclusiv cu suparari copilaresti sau “nu mai vorbesc cu tine”, dar au trecut asa frumos. Acum nici nu ni le mai amintim pe toate, dar e suficient sa isi aduca una aminte ca incep sa se activeze amintirile, si ne bufneste rasul, ce tolomace am fost uneori, cata suparare si tacere (bine, de maxim juma de ora) ne-a napadit uneori.


E un sentiment de nedescris cand constientizezi ca adult (copil mare cu suflet de copil) ce frumoase sunt relatiile de prietenie, cat de mult te pot ajuta sa evoluezi ca om, cata empatie ai mancat pe paine nestiind macar ca despre asta e vorba printre altele, ce mult conteaza pentru stima de sine sa fii inconjurata de prieteni.


Si cand te gandesti ca totul a inceput in joaca. E valabil si in cazul celei de-a treia prietene de-a mea din copilarie, Aly. Eram pic si poc, una inalta si slaba, alta micuta si pufoasa, mai radeam si atunci si o mai facem si acum cand ne amintim cum ne ziceau cei de pe langa “tantarul si armasarul”. Dar am fost un tantar si un armasar frumosi rau. Nu avea nimeni ce aveam noi, a fost ceva gen “prietenie la prima vedere” si dureaza de mai bine de 30 de ani. Cu Aly povesteam cel mai mult. Nu stiu, cu ea ma simteam in largul meu, aveam un prieten imaginar comun cu care imparteam de fiecare data sandvisul de acasa. Inventam cuvinte, ne cataram in copaci, ne impleteam parul, ne faceam lantisoare si bratari din musetel si coronite din garofite. Acum ne despart cateva mii de kilometri, dar ce-s aia pentru noi? Ea ramane blondina mea frumoasa cu ochi albastri, o adevarata lady, de cand era mica. Daca stau bine sa ma gandesc, mania bijuteriilor de la ea o am, mi se trage de la o bratarica de musetel impletita cu suflet si daruita mie in curtea din spate a gradinitei intr-o zi insorita tare. O iubesc mult si ea stie. Si simt ca si ea ma iubeste.


Daca stau bine sa ma gandesc sunt o norocoasa, ma bucur de frumoase relatii de prietenie de mai bine de 30 de ani. Vreo patru la numar. Pentru ca relatia de prietenie am invatat-o acasa, cu sora mea mai mica pe care o iubesc din tot sufletul si de care ma leaga cea mai lunga relatie de prietenie din viata mea. Am vazut multi frati, care, odata cu trecerea timpului au ramas rude, eu si Ralu meu am ramas prietene-surori. Prietenii sunt familia pe care ne-o alegem, iar ea e cumva familia mea de doua ori. Asa a fost sa fie si asa am ales. Ce sentiment de libertate, de liniste sufleteasca, de incredere, de iubire neconditionata. Absolut minunat. ❤

️

Datorita ei am invatat sa fiu mai blanda, mai intelegatoare, sa impart, sa imbratisez din tot sufletul. Ea este cea care m-a invatat sa ascult, impreuna am invatat ca nu e rusine sa plangi, ca e perfect normal sa spui ce simti, sa iti exprimi emotiile. Ei i-am spus prima data “te iubesc” si tot de la ea am auzit asta pentru prima data. Mi-a crescut sufletul sa o aud pe pitica spunandu-mi “te iubesc, dadi!”. Am fost impreuna la bine si la greu, in primii ani ca asa a fost contextul, doar locuiam sub acelasi acoperis si imparteam aceleasi asternuturi. Dar mai tarziu am fost una langa alta constient, asumat si din toata inima.


Am o tona de amintiri cu Ralu a mea, va dati seama. Imi vine acum in cap una in care eram bosumflate, ne ciondanisem cu ceva timp mai inainte si acum stateam amandoua in pat. Iar eu, nebuna am tras linie cu pixul pe cearceaf ca sa nu treaca ea cumva in jumatatea mea. Pusesem limite, stii cum zic? Dar a mea, mai mica si cu o perseverenta greu de imaginat, m-a pupat si zgandarat intruna pana s-au dus naibii barierele si am si uitat de linia aia trasa acolo. Nu o sa uit in schimb ziua urmatoare cand a descoperit mami isprava, dar asta e alta poveste. 


Am invatat de la Ralu sa mai las si de la mine, sa nu vad totul numai in alb si negru, sa fiu mai toleranta, sa iert, sa uit si sa merg mai departe. Si cate am mai invatat… de la ea si din toate relatiile de prietenie de care am avut parte pana acum. Sunt recunoscatoare pana la cer si inapoi!


Ce sa mai… relatiile de prietenie sunt balsam pentru suflet. Cel putin, pentru mine asa au fost si asa sunt. M-as bucura enorm ca piticii mei (de patru si sapte ani) sa descopere si sa savureze si ei din plin relatiile de prietenie. O sa ma straduiesc sa le transmit tot ce stiu eu mai bine legat de asta si lor, am incredere ca vor sti sa faca asta. ❤ Le doresc tot ceea ce e mai bun si mai frumos, la fel si minunilor voastre!


  1. Hai sa ne incurajam copiii sa exploreze, sa descopere lumea si sa lege prietenii.


  1. Hai sa le povestim de relatiile noastre de prietenie si sa ii inspiram.


  1. Hai sa ii invatam ca e ok sa ai incredere intr-un prieten si ca e un sentiment frumos sa stii ca te poti baza pe el.


  1. Hai sa le aratam cum stim noi mai bine ce inseamna o relatie de prietenie pentru ca puterea exemplului are cea mai mare putere.


  1. Hai sa vada ca prietenii cei mai buni merita apreciati, iubiti, respectati si rasfatati.


Piticii nostri invata in primul rand de la noi. Fac ceea ce vad in casa si ar fi super frumos sa le dam exemple frumoase de prietenie. Invatati-i sa se iubeasca si sa iubeasca, sa ofere si sa stie sa primeasca. Iar daca au prieteni, amintiti-le azi sa le zambeasca cat mai des. E cel mai frumos cadou pe care-l pot oferi. ❤


Pupici,

C.