A fost odata ca niciodata…. Asa incepe fiecare poveste de iubire.

Si adevarul e ca se potriveste pentru ca nicio iubire nu seamana cu alta, fiecare simte iubirea intr-un mod unic, in felul lui.

De cand suntem mici crestem cu povesti. Si uite asa printesa are printul ei pe cal alb, care o salveaza dintr-un turn, o trezeste la viata si “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

In viata reala…

Fat-Frumos poate nu e neaparat tras prin inel si nici coafura nu-i rezista. Calul lui alb poate fi – bine merci-  o bicicleta, o trotineta, o masina sau chiar un cal alb.

Si printesa poate fi blonda, satena, bruneta sau roscata, cu par lung sau cu par scurt. mai mica sau mai mare. Cu mici exceptii (ca sa nu generalizam), cel mai probabil nu va fi deranjata de un bob de mazare. Aaa, si nu e musai sa fie salvata de Fat-Frumos ca sa fie cu happy end.

Una peste alta, povestile de iubire din viata reala sunt si mai faine, nu degeaba se spune ca viata bate filmul. Incepe totul cu o indragosteala de zile mari, sunt sigura ca recunosti semnele: maini transpirate de emotie, te trezesti zambind, esti stangace, parca nu iti mai gasesti cuvintele, ai o energie super faina, plutesti, esti cu capul in nori, te-apuca dorul peste noapte, ai insomnie si fluturasi poznasi. Apare un prim sarut si un tinut de mana, apoi mai multe, din ce in ce mai multe.

Azi de mana, maine de mana, 80 de ani si o zi impreuna!

Dar nu oricum, musai ca-n povesti “fericiti pana la adanci batraneti”, asa-i?

Si acum am ajuns la miez. Si vorbesc cat se poate de serios. E super fain sentimentul de indragosteala, e atat de fain sa il simti pe pielea ta, dar nu ajunge. E ca un foc cu multe scantei la inceput, care are nevoie de combustibil pe parcurs ca sa arda frumos si sa fie cald si bine pentru mult timp de acum incolo, ca sa fie cu iubire, cum s-ar spune.

Si acest combustibil nu tine doar de print sau doar de printesa, tine efectiv de amandoi. Fat-Frumos din zilele noastre nu trebuie sa cucereasca regate, daca are unul al lui foarte bine, daca nu il faceti impreuna, nu va trebui sa se bata cu balaurii cu 7 capete, e suficient sa o ajute pe printesa sa se bata cu balaurii din chiuveta sau cu aspiratorul, nu va trebui sa aduca merele de aur sau luna de pe cer, e de o mie de ori mai valoroasa atentia lui, sa stii ca te asculta, sa vezi ca ii pasa, ca are rabdare, ca te surprinde cu mici gesturi de iubire. E valabil acest principiu si pentru printesa din mileniul 3.

Cred ca magia povestilor de iubire din viata reala - iubirile alea ca-n povesti- este data de acest “impreuna” si mici gesturi de iubire.

Impreuna cei 2 pot face minuni, impreuna pot muta muntii, impreuna pot depasi orice obstacol (alias balaur), dar pentru ca acest impreuna sa existe, cei 2 Parteneri trebuie sa isi foloseasca simturile la maxim.

Sa asculte si nu sa auda. Sa comunice si nu sa strige, sa puna sare si piper pentru mai mult gust, sa intretina starea de “imi miroase a bine”, sa observe si nu doar sa vada. Dragostea e oarba, dar iubirea nu. Orice gest marunt oferit din iubire nu are cum sa fie trecut cu vederea. Din contra, cred ca prin gesturi mici de afectiune, recunostinta si din cand in cand o tinere de mana, 80 de ani si o zi impreuna se foarte poate, sa stii!

Sa avem parte de fericire si iubire pana la adanci batraneti! ❤️